ORACOLUL (MIRACOLUL) DIN TORINO

Va voi vorbi azi,dragii mei juventini,despre natura umana si despre anumite lucruri esentiale ce deriva din aceasta. In primul rand,natura umana e duala. Asa a fost din vremuri imemoriale,incepand cu episodul biblic in care Adam si Eva musca din fructul interzis,al cunoasterii,renuntand la un trai ideal in favoarea setei de a cunoaste. Natura umana e paradoxala,plina de contradictii. Omul are tendinta de a atinge perfectiunea,de a idealiza,are nevoie de exemple motivante,de mituri,are nevoie de a crede in ceva,ceva superior lui,ceva sacru,fapt care-l linisteste si-l fortifica,are nevoie de un sanctuar unde sa-si ostoiasca durerea,slabiciunea si scarba. Dar in acelasi timp omul e si un distrugator de mituri,are tendinta de a desacraliza,are tendinta de a fi meschin,de a huli,de a lua totul in ras,de a fi arogant,asta pentru a-si demonstra sie insusi ca reprezinta ceva si pentru a nu se mai simti complexat de anumite persoane sau concepte fata de care se simte inferior sau pe care nu le intelege. Da,exista acea lupta eterna intre bine si rau care se da de o eternitate in om,om care adesea,la un moment dat al vietii sale nu mai face distinctia intre bine si rau,de aceea noi toti oamenii avem ceva duplicitar in noi,suntem schizofrenici la un moment dat,exact ca personajul acela care se dedubleza,doctorul Jekyll,om lucid si de bun-simt ziua,facandu-si cu devotament datoria si salvand vieti,dar noaptea transformandu-se in acel abject si odios personaj,mister Hyde,slujitor al raului,bruta nemiloasa,hranindu-se cu mizeria si suferinta semenilor sai,asemeni unui cavaler apocaliptic care aduce urgia cu sine,umilind,ucigand,distrugand totul in calea sa. Asa suntem noi toti oamenii la un moment dat al vietii. Avem perioade cand stralucim,cand suntem altruisti,plini de viata,creativi,apoi avem momente pe care nu ni le putem explica,atunci cand desfiintam tot,cand ne batem joc de munca noastra si a altora,cand ne batem joc de sentimente frumoase,cand radem de cei care iubesc si-i facem prosti si fatalai,cand nu-i intelegem pe cei mai sensibili si-i ucidem cu ignoranta noastra,cand nu mai stim si nu mai avem timp sa ne bucuram de viata,sa ascultam visele pline de entuziasm ale unui copil etc. "La inceput a fost cuvantul!",asa spune Biblia. Dumnezeu a creat lumea cu ajutorul sau si ni l-a lasat mostenire noua,oamenilor,dandu-ne dovada suprema a iubirii sale nemarginite pe care ne-o poarta. Si animalele au suflet,sunt capabile de sentimente inalte,dar nu au cuvantul,cuvant care pe noi ne-a ajutat sa evoluam enorm,sa devenim cel mai inteligent specimen de pe acest pamant dar si cel mai infatuat si meschin,sadic! Din setea de cunoastere,pacat fundamental care i-a pierdut pe stramosii omenirii,Adam si Eva,au venit toate marile realizari ale omenirii dar si involutia sa spirituala,desacralizarea societatii,lepadarea de Dumnezeu,scepticismul etc. Oamenii n-au stiut sa-si recunoasca si sa-si pretuiasca sfintii cand acestia au fost printre ei,n-au stiut sa-si recunoasca si sa-si pretuiasca Mantuitorul cand a fost printre ei,chiar daca le-a demonstrat ca El este Fiul lui Dumnezeu facand miracole,inviind mortii,vindecant ologii,orbii etc,la fel cum le-a dat aceasta putere si apostolilor care aveau credinta! Nu degeaba se spune ca daca ai credinta si vointa poti realiza orice! Abia dupa rastignirea lui Hristos si Invierea Sa lumea s-a infiorat,s-a pocait,abia dupa martiriul sfintilor lumea si-a dat seama ce mare pierdere a suferit si a fost cuprinsa de un profund respect si de remuscari. Asa e omul,pacatos si supus greselii. V-ati obisnuit probabil cu lungile mele introduceri,dragii mei juventini,dar stiti ca mereu ele au un rost! Si in cazul acesta se aplica regula.Am facut aceasta introducere asupra naturii umane si asupra relatiei sale cu sacrul,cu Dumnezeu,pentru ca mi s-a parut sugestiva,pentru ca vreau sa fac o analogie cu un personaj fabulos,legendar din istoria noastra,da,poate v-ati dat seama,e vorba de Gaetano Scirea! Sa stiti ca sfintii exista dintotdeauna si vor mai exista si de acum incolo! Avem atatea exemple chiar si-n ziua de azi: fostul papa Ioan Paul al II-lea,maica Tereza etc. Ei nu tin cont de rasa,de nationalitate sau de domeniu.Ei exista chiar si-n sport si parerea mea este ca Gaetano Scirea e un astfel de exemplu!Cand ma gandesc la Scirea imi vine in minte faptul ca nu trebuie sa te nasti in Anglia ca sa fii un gentleman(caci asa i-a ramas porecla,"The Gentleman")!Daca ar trebui sa-l compar cu un personaj dinaintea sa,l-as asemui cu John Charles,poreclit de suporterii nostri "Il Buon Gigante". Iar daca ar trebui sa-i gasesc un echivalent in ziua de azi l-as compara cu Vincenzo Iaquinta. La fel ca John Charles si Iaquinta,Scirea era tipul gigantului bland,cu un comportament exemplar atat in teren cat si in afara sa,un exemplu de devotament si profesionalism. Forta,seriozitatea si carisma sa l-au impus imediat ca pe un veritabil lider,un exemplu pentru coechipieri si pentru tot poporul juventin,dar si pentru lumea intreaga. Mi-aduc aminte doua episoade importante pentru caracterizarea acestui tip de om! Primul e legat de John Charles,care a fost coechipier cu marele Omar Sivori,acesta din urma fiind un jucator foarte capricios,orgolios,care pe cat era de valoros pe atat putea deveni de neglijent,asemenator cu Maradona din multe puncte de vedere! In multe meciuri Sivori salva echipa,dar in tot atat de multe o punea in situatii dificile pentru ca primea cartonase rosii sau crea animozitate,certandu-se cu coechipieri,adversari sau conducatori etc. In una din aceste ocazii cand Sivori s-a dat in spectacol cum se zice,John Charles a venit la el,pe teren,si l-a palmuit scurt spunandu-i cateva cuvinte,care parca l-au dezmeticit pe argentinian,trezindu-l la realitate ca un dus rece! Nu s-a suparat,din contra,s-a concentrat pe joc,asa cum probabil i-o ceruse Charles si incidentul a fost dat uitarii! Dar sunt convins ca Sivori i-a multumit mai apoi "bunului gigant" pentru "corectia" primita,pentru lectia invatata,si asta demonstreaza inca o data de ce respect imens se bucura englezul venit de la Leeds la Juventus si ca de fapt el era lideul echipei,punctul de referinta,cel care ducea de unul singur echipa pe umeri,parintele spiritual al vestiarului! Asa era si Scirea,iar al doilea episod il are in centru chiar pe italianul gentleman,care avea un comportament ireprosabil,atat de fin si de manierat era,incat presa din Italia s-a chinuit tot timpul cat a jucat sa-i gaseasca vreun nod in papura,cat de mic,negasind nimic intr-un final si sfarsind prin a se considera onorata ori de cate ori Scirea binevoia sa le acorde vreun interviu! Si gentlemanul italian nu se lasa rugat,era foarte galant si modest incercand sa impace pe toata lumea!Va dati seama ce lucru incredibil,ca presa sa fie onorata cand ii acorzi un interviu...Episodul acesta spune tot despre Scirea,o legenda in timpul vietii,un erou si un martir care s-a jertfit ca atatia altii pe altarul juventin,sfarsind prin a fi sanctificat si pomenit asemeni sfintilor an de an,cu mare fast si duiosie,nu numai de suporterii juventini sau italieni,ci de toti din intreaga lume!E considerat cel mai bun libero din toate timpurile si acum,iar singurul jucator din lume care a avut aproape toate caracteristicile sale unice se spune ca a fost Beckenbauer,alta legenda a fotbalului international! Dar ce l-a facut pe Scirea mare nu a fost neaparat tehnica sa uimitoare,sau tenacitatea sa extraordinara,sau eleganta desavarsita pe teren,sau forta fizica si psihica pe care o degaja...Au contribuit si ele desigur la nasterea mitului Scirea,insa ceea ce a desavarsit mitul Scirea a fost caracterul incredibil al acestui om,omenia sa! Scirea a avut ceea ce putini au: omenia,da,a fost un om adevarat! A fost un model social si inca este! Pentru toti tinerii care aleg acest sport,sau un sport in general! A fost un jucator model,un sot model,un tata model,un prieten nepretuit,un munte de intelepciune si de bun-simt,un om care a daruit atat de multe acestui sport si acestei lumi!Atat de multa iubire a daruit...da! Cand ma gandesc la Scirea ma gandesc la poeziile lui Arghezi,cele in care vorbeste despre dragostea casnica,considerata de marele poet dragostea ideala,dragostea batranilor,impacati cu soarta,dragostea adevarata,care tine pana la sfarsitul vietii! Asa si-a iubit Scirea sotia,fiul,colegii si clubul! Pana si cei mai sceptici oameni s-au plecat in fata acestui zeu,uluiti! Scirea e o exceptie ce confirma regula!Majoritatea oamenilor,dupa cum spuneam in introducere,au tendinta de a desacraliza,de a spune ca nu exista iubire adevarata,perfectiune,ca nu exista un om bun din toate puctele de vedere,pentru ca repet,ei sunt prea slabi sa lupte pentru a realiza toate astea sau prea invidiosi,dezumanizati,degradati! E vorba de noi toti aici,toti ne comportam astfel,cedam ispitelor,raului,si avem tendinta sa spunem ca asa e viata,toti suntem asa,n-ai ce-i face,ca omul e slab de inger,meschin,supus greselii etc...Dar uite ca se poate totusi,se poate sa ne depasim conditia,sa fim oameni din toate punctele de vedere,se poate ca binele sa triumfe pe deplin,se poate sa fim si zei,sfinti,si Scirea e cel mai bun exemplu! Un exemplu de urmat,un om imens care ne fascineaza si ne va fascina mereu,pe care-l vom iubi pentru totdeauna,un om care ne-a invatat sa iubim,ne-a invatat ce-i respectul,care ne-a invatat ca ne putem depasi limitele,ca se poate! Asta e marele merit al lui Scirea,el a lasat o mostenire fabuloasa si de nepretuit in urma sa,Juventus se recunoaste in Scirea,in stilul sau de a trai,de a se comporta,de a iubi,de a lupta! Si Juventus isi pretuieste eroul cum se cuvine,ii va onora intotdeauna memoria,amintirea sa dainuind peste timp,invingand moartea,raul,prejudecatile! Dino Zoff,cel mai bun prieten si colegul sau de echipa,atat de club cat si de nationala a spus ceva impresionant despre marele om Scirea: a spus ca cel mai mult ii lipseste...tacerea sa,tacerea colegului sau! Foarte frumos s-a exprimat Zoff si in scurta sa fraza metaforica a spus tot ce trebuie spus,tot ce-i important de spus despre Scirea! Scirea era un luptator,un om modest,el facea multe si vorbea putin,un om care stia clar ce vrea de la viata,un om pentru care victoria trebuia obtinuta corect,un om care prefera sa piarda cu demnitate decat sa castige meciuri cu orice pret,prin orice tip de mijloace,dubioase sau lipsite de scrupule(cum se intampla din pacate in majoritatea cazurilor azi,cand jucatorii nu mai au mandrie si bun-simt),un om care gandea in perspectiva,un vizionar,pentru care important era sa castige meciuri de asa maniera incat sa castige respectul semenilor sai,un om intelept si un fin psiholog,analist,cunoscator al vietii,care ilustreaza perfect zicala ca "tacerea e de aur",un om asemenea calugarilor shaolin in ceea ce priveste intelepciunea sau asemenea unui apostol,vorbind mai mult in pilde,un om ale carui cuvinte erau sorbite ca apa unui izvor cristalin intr-un desert,ale carui cuvinte erau asemeni perlelor de pe fundul oceanului sau a aurului din maruntaiele muntelui,un om asemenea inteleptilor din Grecia antica sau a oracolelor sau a profetilor,la care toti veneau sa gaseasca alinare si de la care aveau permanent de castigat si de invatat! Gaetano a castigat tot,si la propriu,si la figurat,ne-a castigat mai ales respectul,iubirea,a castigat tot ce se putea castiga pentru Juventus si si-a castigat locul in galeria monstrilor sacri ai acestui sport,ai sportului in general!Si-a castigat locul in elitele umanitatii,un om adevarat intre oamenii adevarati!Sa ne rugam pentru odihna sufletului sau si sper ca Juventus sa-i aduca numai bucurii si satisfactii,pentru ca de acolo de sus ,din ceruri,"The Gentleman" Gaetano Scirea sa zambeasca,mandru ca si in timpul vietii de faptul ca e juventin! Gaetano Scirea pentru totdeauna in inimile noastre!!!Cu respect pentru toti juventinii si pentru toti eroii juventini,deci implicit si pentru marele Gaetano,al vostru magenta 1897!