Izvor de adăpat aripa de Marin Sorescu

Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.

Și tu te plimbi în lume ca un vas
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Și știi: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...

O, Doamne! din această fug-a mea
Și-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.

Porcul sub stejar de Krîlov

Sub un stejar din veac crescând
Un porc, având de ghindă burta plină,
A tras întâi un somn adânc
Apoi, cu mintea-i de jivină,
Pe cel stejar să-l râme-a prins la rădăcină.
"-Păi rău stejarului îi faci,
Îi spuse-o cioară din copaci,
De-l râmi la rădăcini, stejarul se usucă."
"-Usuce-se, îi spuse porcul prost,
Și pe pustie poate să se ducă,
Nu văd la el nici un folos,
De n-ar mai fi și-un veac, nu m-ar durea pe mine,
Când ghindă am aici și pot să prind grăsime."
Stejaru-i spuse:"Ești ingrat porcește!
De-ai fi în stare râtul a-ți sălta,
Până și tu atuncea ai vedea
Că ghinda tot pe mine crește."

Poezie culeasă de A.S. Puskin din popor

Nu fremăta dumbravă verde, mamă,
Lasă să-mi deapăn gândul greu și-amar,
Că mâine-am să mă duc la judecată,
În fața judelui, cumplitul țar,
Și-o sa mă-ntrebe țarul-gospodarul:
"Ian spune, măi voinice din popor,
Cum și cu cine ai furat?
La jaf cu mulți te-ai înhăitat?"
"Nădejdea mea ești, pravoslavnic țar!
Și-oi spune adevăru-adevărat:
Tovarăși patru-avui toți, preamărite,
Întâiul fost-a noaptea-ntunecată,
Al doilea vezi: jungherul ascuțit,
Al treilea, murgul meu cel mai iubit,
Și-al patrulea-mi fu arcul înstrunit,
Iar ca trimiși avui săgeți călite!"
Mi-o spune atunci măritul țar:
"Doar cinste ție, fecior de plugar,
Că bine ai răspuns și-ai jefuit!
Am să te căftănesc, voinice, drept răsplată,
Și-n mijlocul câmpiei mari palate
Ți-oi da: doi stâlpi și-o grindă peste ei."

Poezie culeasă din popor de A.S. Puskin

O, capul-căpușorul meu!
Slujitu-m-ai și mult și greu,
Treizeci și trei de ani, mereu,
O, capul-căpușorul meu!
Și nu-i de-ajuns cât m-ai slujit?
Căci laude tu n-ai primit
Și nici răsplată îndeajuns,
Nici ranguri-nalte n-ai ajuns!
Dar ți s-au dat doi stâlpușori,
Doi stâlpușori înăltișori,
O grindă de arțar aleasă
Și-o frânghioară de mătasă...