Poezie culeasă de A.S. Puskin din popor

Nu fremăta dumbravă verde, mamă,
Lasă să-mi deapăn gândul greu și-amar,
Că mâine-am să mă duc la judecată,
În fața judelui, cumplitul țar,
Și-o sa mă-ntrebe țarul-gospodarul:
"Ian spune, măi voinice din popor,
Cum și cu cine ai furat?
La jaf cu mulți te-ai înhăitat?"
"Nădejdea mea ești, pravoslavnic țar!
Și-oi spune adevăru-adevărat:
Tovarăși patru-avui toți, preamărite,
Întâiul fost-a noaptea-ntunecată,
Al doilea vezi: jungherul ascuțit,
Al treilea, murgul meu cel mai iubit,
Și-al patrulea-mi fu arcul înstrunit,
Iar ca trimiși avui săgeți călite!"
Mi-o spune atunci măritul țar:
"Doar cinste ție, fecior de plugar,
Că bine ai răspuns și-ai jefuit!
Am să te căftănesc, voinice, drept răsplată,
Și-n mijlocul câmpiei mari palate
Ți-oi da: doi stâlpi și-o grindă peste ei."