Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.
Și tu te plimbi în lume ca un vas
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Și știi: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...
O, Doamne! din această fug-a mea
Și-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.
joi, 24 martie 2022
Porcul sub stejar de Krîlov
Sub un stejar din veac crescând
Un porc, având de ghindă burta plină,
A tras întâi un somn adânc
Apoi, cu mintea-i de jivină,
Pe cel stejar să-l râme-a prins la rădăcină.
"-Păi rău stejarului îi faci,
Îi spuse-o cioară din copaci,
De-l râmi la rădăcini, stejarul se usucă."
"-Usuce-se, îi spuse porcul prost,
Și pe pustie poate să se ducă,
Nu văd la el nici un folos,
De n-ar mai fi și-un veac, nu m-ar durea pe mine,
Când ghindă am aici și pot să prind grăsime."
Stejaru-i spuse:"Ești ingrat porcește!
De-ai fi în stare râtul a-ți sălta,
Până și tu atuncea ai vedea
Că ghinda tot pe mine crește."
Un porc, având de ghindă burta plină,
A tras întâi un somn adânc
Apoi, cu mintea-i de jivină,
Pe cel stejar să-l râme-a prins la rădăcină.
"-Păi rău stejarului îi faci,
Îi spuse-o cioară din copaci,
De-l râmi la rădăcini, stejarul se usucă."
"-Usuce-se, îi spuse porcul prost,
Și pe pustie poate să se ducă,
Nu văd la el nici un folos,
De n-ar mai fi și-un veac, nu m-ar durea pe mine,
Când ghindă am aici și pot să prind grăsime."
Stejaru-i spuse:"Ești ingrat porcește!
De-ai fi în stare râtul a-ți sălta,
Până și tu atuncea ai vedea
Că ghinda tot pe mine crește."
Poezie culeasă de A.S. Puskin din popor
Nu fremăta dumbravă verde, mamă,
Lasă să-mi deapăn gândul greu și-amar,
Că mâine-am să mă duc la judecată,
În fața judelui, cumplitul țar,
Și-o sa mă-ntrebe țarul-gospodarul:
"Ian spune, măi voinice din popor,
Cum și cu cine ai furat?
La jaf cu mulți te-ai înhăitat?"
"Nădejdea mea ești, pravoslavnic țar!
Și-oi spune adevăru-adevărat:
Tovarăși patru-avui toți, preamărite,
Întâiul fost-a noaptea-ntunecată,
Al doilea vezi: jungherul ascuțit,
Al treilea, murgul meu cel mai iubit,
Și-al patrulea-mi fu arcul înstrunit,
Iar ca trimiși avui săgeți călite!"
Mi-o spune atunci măritul țar:
"Doar cinste ție, fecior de plugar,
Că bine ai răspuns și-ai jefuit!
Am să te căftănesc, voinice, drept răsplată,
Și-n mijlocul câmpiei mari palate
Ți-oi da: doi stâlpi și-o grindă peste ei."
Lasă să-mi deapăn gândul greu și-amar,
Că mâine-am să mă duc la judecată,
În fața judelui, cumplitul țar,
Și-o sa mă-ntrebe țarul-gospodarul:
"Ian spune, măi voinice din popor,
Cum și cu cine ai furat?
La jaf cu mulți te-ai înhăitat?"
"Nădejdea mea ești, pravoslavnic țar!
Și-oi spune adevăru-adevărat:
Tovarăși patru-avui toți, preamărite,
Întâiul fost-a noaptea-ntunecată,
Al doilea vezi: jungherul ascuțit,
Al treilea, murgul meu cel mai iubit,
Și-al patrulea-mi fu arcul înstrunit,
Iar ca trimiși avui săgeți călite!"
Mi-o spune atunci măritul țar:
"Doar cinste ție, fecior de plugar,
Că bine ai răspuns și-ai jefuit!
Am să te căftănesc, voinice, drept răsplată,
Și-n mijlocul câmpiei mari palate
Ți-oi da: doi stâlpi și-o grindă peste ei."
Poezie culeasă din popor de A.S. Puskin
O, capul-căpușorul meu!
Slujitu-m-ai și mult și greu,
Treizeci și trei de ani, mereu,
O, capul-căpușorul meu!
Și nu-i de-ajuns cât m-ai slujit?
Căci laude tu n-ai primit
Și nici răsplată îndeajuns,
Nici ranguri-nalte n-ai ajuns!
Dar ți s-au dat doi stâlpușori,
Doi stâlpușori înăltișori,
O grindă de arțar aleasă
Și-o frânghioară de mătasă...
Slujitu-m-ai și mult și greu,
Treizeci și trei de ani, mereu,
O, capul-căpușorul meu!
Și nu-i de-ajuns cât m-ai slujit?
Căci laude tu n-ai primit
Și nici răsplată îndeajuns,
Nici ranguri-nalte n-ai ajuns!
Dar ți s-au dat doi stâlpușori,
Doi stâlpușori înăltișori,
O grindă de arțar aleasă
Și-o frânghioară de mătasă...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

